La inceput de primavara toata lumea isi ia catrafusele, echipamentul, rucsacurile si pleaca undeva in natura. Anul aceste vremea a fost cam paralela cu planurile mele asa ca vestita minivacanta de 1 Mai s-a transformat in documentare si redactare a tezei de licenta. Ieri, cum vremea s-a mai imbunat putin am pornit spre Rimetea. Acolo trebuia sa aiba loc un frumos concurs de zbor cu parapanta, insa vremea care pana la urma a fost buna, i-a speriat pe multi dintre concurenti si evenimentul s-a transformat intr-o intalnire faina intre iubitorii de aripa si zbor.
Ca sa nu stau degeaba, am acceptat sa ma misc putin pana sus pe Piatra Secuiului, pentru a admira frumoasa panorama a Depresiunii Trascaului. Zis si facut, intr-o ora de povesti si depanat amintiri din tabara am ajuns la cele doua borne de la 1128,7m, sus, pe catena calcaroasa a Plesii Rametului. Au urmat apoi cateva zeci de relaxare, de privit in zare... de tihna. Si, printre povesti si amintiri, am ajuns inca o data la concluzia ca lumea e tare, tare mica.
De pe versantii culmii Ardascheia zburatorii decolau unul si unul, asa ca am punctat precum un turn de control fiecare aterizare si fiecare zbor al parapantistilor. Unii aterizau aproape de tabara unde erau corturile, altii pe cate un monticul sau pe undeva in apropierea padurii. Ne lipsea binoclul pentru a-i putea repera, caci zburatorii apareau doar ca puncte colorate in cuprinsul panoramei.
Norii negri dinspre sud-est si cateva tunete nu ne-au transmis ca ar fi un semn bun cu vremea, asa ca am pornit spre sat. Nu inainte insa de a face cateva poze cu vestitele si vesnic pestritatele borne. Pentru cei ce se intreaba care e rolul lor acolo, le spun ca nu e acela de a reprezenta intr-o saptamana steagul romaniei(care nici macar nu arata asa cum "romanii" incearca sa-l picteze) si intr-o saptamana steagul ungurilor, ci rolul lor e acela de a materializa in teren niste puncte determinate foarte, foarte exact, a caror coordonate/ localizare ajuta la efectuarea unor masuratori topografice, fiindca de acolo vizibilitatea este foarbe buna, iar vegetatia sau alte elemente nu obstructioneaza eventualele vize. Asa cum gasiti si pe Vf. Negoiu din Fagaras unde multi am fost, dar nu stiam ce-am vazut acolo, avem o borna topografica de ordinul 2, ceva cu o insemnatate aparte pentru un viitor topograf.
Revenind la povestea drumetiei, asa cum am preconizat, am ajuns la masina fix cand ploaia a inceput mai tare. A plouat cu galeata cateva zeci de minute dupa care s-a domolit. Tunetele si fulgerele, ploaia meschina si racoarea picurilor a strans turistii la Gonduzo, devenit de multi ani un fel de atractie a satului.
Sus, pe agroterasele satului zburatorii erau adunati la un loc, iar ceaunul clocotea incet. Se anunta o seara in aer liber, cu mancare buna si oameni faini.
Candva, celor are mai ajung pe blog si mai citesc despre Trascau si iubesc drumetia in Trascau, le voi pune la dispozitie o harta turistica cu posibilitati si alternative pentru practicarea sporturilor de aventura in partea centrala a Muntilor Trascau.
Pentru informatii despre Piatra Secuiului, Culmea Ardascheia, Rimetea, Depresiunea Trascaului si partea centrala a Muntilor Trascau va recomand cateva articole de pe blog pentru a nu ma mai repeta in toponime si istorii si geografii ale locului. Articolele sunt aici, aici, aici si aici.
Mergeti la munte, iesiti din casa si nu va mai plangeti ca nu aveti timp! Avem timp pentru toate!
Vreme buna si sanatate!
Comentarii
Trimiteți un comentariu