Azi, 18 noiembrie 2012 hotaram sa iesim din vizuine si sa dam curs unei drumetii prin Muntii Trascau, pe Culmea Ardascheia.
In Cluj a fost azi o vreme care te tinea in casa, insa dac-am spus ca mergem la munte, asa am si facut. Pe la 10 incepem drumetia din apropierea satul Rimetea si dam startul la urcare. Dupa un avant si incredere ca voi scapa de tusea si vocea-mi parca strangulata de cateva zile a inceput distractia cu respiratul ca un caine. A fost o urcare serioasa pana pe culme, mai ales atunci cand ai gatul in piuneze. Cateva opriri pentru a admira peisajului si discutiile despre munte au fost suficiente pentru a ajunge pe culme unde-am "parcat" pentru pauza de masa.
Vedeam de acolo Coltii Trascaului, Piatra Secuiului, satele Rimetea si Coltesti, Cetatea Trascaului sau Cetatea Coltesti, Cheile Aiudului, Varful Ugerului si, poate cel mai impresionant in peisaj, Valea Ariesului inecata in ceata din care tocmai urcaseram.
Ajungem pe culme si urmam poteca(pana atunci am urmarit marcajul banda rosie) care ne duce si pe Varful Ardascheia, 1249m. Eram pe-aproape sa ratam pozele pe varf, pentru ca aspectul ca platou al culmii nu pune in evidenta punctul maxim, insa cateva bete stranse la un loc ce aveau la baza o borna topografica mi-au confirmat ca intr-adevar acolo este varful. Pentru ca nu de putine ori, pe varfuri, unde vizibilitatea este ridicata si se pot trasa vize, exista puncte de sprijin, borne de la care incep masuratorile. Asadar, noroc cu borna vazuta acolo si formarea de viitoare topografa.
Dupa pozele "iola'' continuam traseul pe poteca care deja nu mai era marcata inca de inainte sa ne oprim la pauza de masa sus pe culme. Aveam in plan sa urcam si pe Varful Ugerului, insa pentru ca ziua e cam scurta si noi nici nu ne grabeam, am renuntat la aceasta idee si-am coborat in vale. Pentru inceput pe grohotis, apoi putina pajiste, dupa care a urmat o padure deasa de foioase, a carei liziera era reprezentate si de o puzderie de arbusti teposi. In final am dat de drumul forestier vazut de pe culme si l-am urmarit pana aproape de Cetatea Trascaului, unde ne-am abatut la dreapta si-am urcat pana la zidurile fortaretei. Acolo am cautat si am gasit intr-un final un punct Geocaching si-am ''inspectat'' pentru cateva minute zidurile cetatii care inca se pastreza bine. Un articol despre Cheile Valisoarei si Cetatea Coltesti cu detalii toponimice si istorice: aici.
La intoarcere am luat-o la pas pana in Coltesti, iar de acolo tot pe jos pana in Rimetea de unde-am luat masina si-am pornit spre casa. Pe drumul spre Cluj am intalnit o ceata deasa si mare ne-a fost bucuria cand am aflat ca intreaga zi fusese asa la Cluj.
Asadar, n-a fost timp pierdut in natura si, pe langa compania placuta, am mai schimbat putin activitatile zilnice din aceasta perioada cu o iesire numai buna la munte.
Pe data viitoare a mai ramas de urcat Varful Ugerului, poate dinspre Vidolm, de unde vom vedea mai indeaproape rezervatia de Larice, pentru ca azi pe traseu am intalnit doar cativa.
Ca si o completare a articolului care nu este insotit de foarte multe detalii toponimice, readuc in lumina doua articole despre zona depresiunii Rimetului, cheile si stancile dantelate din apropierea acestei frumoase zone.
Articol despre tura pe Piatra Secuiului si Coltii Trascaului: aici
Articol despre Cheile Aiudului si Cetatea Coltesti: aici
Vreme buna si ceata putina!
Comentarii
Trimiteți un comentariu