Azi, dupa o zi "geografică"( iar! - spre bucuria mea)...m-am pus în faţa monitorului şi mi-am dat seama că îmi e dor de Parâng...de înălţimile acestuia, de poteca ce urca tot mai mult şi mai mult până pe Vf. Cîrja-2405m, până spre Lacul Mija sau până la marele Lac Gâlcescu/Câlcescu.
Apusul din Parâng, caii sălbatici ascunşi sus pe platou prin ceaţa mult prea deasă, panorama de pe Cîrja, Mija - rece ca gheaţa, afinele culese din mers, vântul puternic de pe creastă, norii care erau mai jos de mine, Perseidele - spectacolul din fiecare noapte, imensul foc de tabără, biscuiţii de la Gâlcescu - cei mai buni mancaţi vreodată...îmi e dor de toate!
Îmi e dor poate de... farmecul ascuns al Parângului descoperit de mine acum un an.
Lacul Gâlcescu- cel mai mare lac glaciar din Masivul Parâng
Lacul Mija
panoramă de pe Vf. Cîrja -2405m
cai sălbatici
pasiune
căldare Mija
Apus de Parâng
Comentarii
Trimiteți un comentariu