miercuri, 5 aprilie 2017

Internship platit cu biroul la munte

Bine v-am regasit!



 Acum 11 luni scriam pentru ultima data pe blogul personal. Au fost de atunci zile in care mi-am cautat dorinta de a scrie despre calatorii si emotii, dar nu am gasit cu adevarat motivatia si resursele interioare. Am lasat-o balta cu scrisul si am trecut la poze in retelele de socializare. Ma ajuta mai mult la promovarea activitatilor pe care le desfasor. Dar imi era dor sa tastez randuri.

Astazi voi scrie din nou. Imi vine greu. Mi-am iesit din mana si nici nu stiu ce cuvinte sa folosesc pentru a transmite cat mai bine un mesaj neplictisitor. Inainte de toate, sa citim printre randuri, zic.

Se fac 7 ani si jumatate de cand ma prezit cu bucurie ca fiind parte a echipei Adeona. 7 ani si jumatate de cand aleg sa promovez, neconditionat, activitatile unei firme care inainte de a arata cu degetul spre altii, a aratat cu degetul spre munte.

Pana sa ajung la acest paragraf am sters deja altele 3. Toate cu idei diferite. Voiam sa vorbesc despre evolutia firmei, apoi despre eforturi, dar nu cred ca e meritul meu sa vorbesc despre asta. Dar, probabil, e meritul meu sa vorbesc despre modul in care aleg sa imi petrec verile.




La munte. Exclusiv! In tabere, inconjurata de copii. Imi place sa spun ca predau geografia la inaltime. Nu sunt cadru didactic, insa stiu ca unele dintre cele mai frumoase lectii sunt predate la munte. Lectii de viata in primul rand. Cand vine primavara iar prietenii din oras sunt la munca, in menghina urbanului, postam cate o poza si scriem ca si noi suntem la birou. De fapt, biroul nostru este la munte. Uneori pe creste, alteori pe langa biciclete, la piscina sau pe tiroliana.
Am avut si avem birou in oras. Dar cand vine vara, natura ne atrage precum un magnet. Si nu ne putem opune! Incep taberele. O perioada intensa, solicitanta, dar foarte frumoasa. Incepi prin a numara cate zile mai ai, iar la final remarci ca-ti va fi dor de colegi dupa ce veti merge acasa.




Nu vreau sa fiu penibila si sa scriu clisee cum ca jobul meu e jobul ideal. E ideal doar pentru mine, pentru cei care citesc poate pare doar o nebunie frumoasa. Nu vreau sa scriu ca cea mai frumoasa vara din viata ta ar putea fi daca vei deveni monitor la Adeona. Nici nu vreau sa scriu faptul ca toate zilele sunt cu soare fiindca la munte mai si ploua. Vreau doar sa scriu cat de mult conteaza sa incerci. Sa-ti doresti ceva si sa incerci!

Zilele trecute am primit mesaje si telefoane despre evenimentul de mai jos:

Ce facem de fapt? Ne mutam? Ce inseamna asta?








Inseamna ca sezonul de primavara a inceput deja si avem nevoie de colegi energici, optimisti si seriosi. Ma simt acum o copie nereusita a unui HR, dar departe de mine gandul de a scrie lucruri de genul. Insa, e acel moment din an in care lansam invitatia de a face parte din echipa noastra.

Oferim internship platit celor care doresc sa faca parte din echipa Adeona. Incepand cu luna mai si pana la final de august vom desfasura stagiul de internship. Vor fi tabere si excursii. Perioada minima pentru care poti aplica este de o luna de zile.

Multi se vor gandi ca nu au nici o sansa fiindca nu au experienta. Dar s-a nascut cineva invatat? Noi nu cautam oameni cu experienta, dar ne dorim sa avem colegi deschisi la nou, curajosi prin atitudine si cu initiativa. Va fi ciudat. Veti veni la noi la munte in proba, ne veti cunoaste pentru prima data, iar noi vom incepe direct cu glumele. Veti fi in prima saptamana si aproape nu veti mai intelege cand glumim si cand vorbim serios. Dar vor trece saptamanile si vom ajunge sa ne intelegem din priviri, sa stim cand un coleg are o zi mai proasta si-i vom aduce zambetul pe buze cu orice pret. Vor veni acele seri cand vom sta la focul de tabara si vom privi stele, ne vom povesti povestea vietii si ne vom face ordine in minte.





Ar trebui sa scriu si despre copii. Ei sunt oaza de energie si vinovatii pentru povestea asta frumoasa care e despre ei si pentru ei. Copiii si profesorii lor insotitori care ne calca pragul an de an sunt cei care merita multumirile noastre. Pe unii ii invatam cum sa isi lege sireturile si cum sa calce pe poteca, iar astazi ne scriu despre turele lor la munte, cu prietenii... Unii ne opresc pe strada si ne intreaba daca suntem de la Adeona, altii ne roaga sa le semnam tricourile la plecarea din tabara. Pare ciudat tot ce scriu, dar dupa o vara alaturi de noi vei vedea ca ti se vor intampla toate acestea. Si multe altele!

Pe site gasesti toate informatiile despre noi: www.adeona.ro.

Daca te-am convins sa ne vedem astazi de la ora 18 in Amfiteatrul Facultatii de Geografie U.B.B. Cluj-Napoca ( sala 43, etaj I)  mi-am atins scopul articolului. In cazul in care mi-am atins scopul articolului dar nu reusesti sa vii la prezentarea de azi pentru a afla cum poti deveni colegul nostru, scrie-ne un mesaj. Valabil si pentru cei care sunt departe de Cluj-Napoca, dar cu gandul la vara.

Va asteptam sa faceti parte din echipa noastra!

P.S. amintirile vin la pachet cu internshipul




luni, 9 mai 2016

Mai in Retezat - de ce oamenii vor munti?







De putin timp m-am intors din Retezat si nu degeaba am ales titlul articolului ca fiind unul retoric.
Intamplarea face ca, in ultimul timp, sa-mi pun intrebarea: de ce oamenii vor munti?

Eu am nevoie de munti atunci cand ma simt sufocata de toata superficialitatea oamenilor, de toata iluzia din social media, hartii si hartogareala inutila, de vorbe iluzive, de oameni care pur si simplu isi bat joc de oameni, de ei, de viata care ar trebui sa nu o mai complicam asa de mult. Cand ma satur, e nevoie de munti. De o iesire in natura, de o panta urcata, de cateva zeci de minute de retrospectiva in timp ce pasesti. Chiar daca de multe ori iesirile sunt in grupuri avand in spate 40-50, o mana de prieteni sau in pereche, totusi, exista de fiecare data momente de introspectie. Intr-o lume a vitezei, a supracalificarilor, a termenelor limita, muntele devine sinonim cu timp pentru tine.









Frumoase sunt zilele cand urci muntii alaturi de oameni dragi, iar amintirile devin experiente de viata din care te incarci dupa ce cobori printre betoane. Citeam astazi un articol despre recomandarile medicilor in ceea ce priveste iesitul in natura si urcatul muntilor. Cred ca fiecare din noi gaseste diferit modul in care turele departe de galagia orasului aduc beneficii si o stare de bine. Important e sa acceptam ca am luat virusul de a purta bocanci chiar si in oras, de a visa mereu la circuite prin noi munti si de a ne dori cat mai multe zile hoinarind pe poteci.

Printre ganduri, am presarat cateva imagini din tabara MountMed 2016 desfasurata la Cabana Lolaia, in Retezat, eveniment la care am avut bucuria de a participa si in acest an. Vremea a tinut cu noi asa ca am urcat spre inaltimi alaturi de studentii medicinisti veniti de peste tot din tara.









Astazi, 9 Mai, este Ziua Europei, batranul continent ce ne ofera atat de multe posibilitati de calatorit.
Dorul de duca sa va urmareasca mereu si sa va bucurati de cat mai multe din frumusetile naturale sau urbane ale Europei!

Cineva imi aminteste ca, anul trecut, de 9 mai, imi incepeam dimineata intr-un cort, in Cheile Turzii. Ceva din zilele petrecute atunci, la munte, ne va descreti mereu fruntile. Si atunci... intreb fara sa mai dau raspuns: de ce oamenii vor munti?

Fericire!





sâmbătă, 9 aprilie 2016

Adeona isi mareste echipa!



Plecam la drum... ne facem planuri, pregatim echipamentul si incepem aventura. Sunt elementele fiecarei calatorii!

Cum ar fi sa calatoresti o vara intreaga, la munte? Sa pornesti la drum alaturi de o echipa deschisa sa te invete si sa iti ofere din experienta acumulata in peste 10 ani de activitate in domeniul turismului?
Cu totii am inceput cu... inceputul. Bocanci improvizati, echipament simplist, un rucsac poate incomplet... asa e la inceput. Pe munte sau in viata profesionala. Asociez de multe ori turele la munte cu parcursul de zi cu zi spre nazuinta de a-ti atinge visurile, spre a fi mai bun, ca persoana sau ca parte a unui conglomerat.
Nu cautam oameni cu experienta. Totul se invata! Ne dorim sa urcam muntii alaturi de oameni cu atitudine, care sa urce in echipa pantele. Oameni care sa vina cu initiativa si idei noi!



Eu am inceput in 2010. Anul acesta se fac 7 veri de cand aleg sa-mi petrec perioada vacantei si nu numai educand tineri spre o atitudine de respect fata de natura, spre a se respecta in primul rand pe ei si apoi pe cei din jur. Am inceput de copil si parte din acea inocenta de taberist Adeona o port pe umeri in activitatile desfasurate de cealalta parte a baricadei. In oras, duc alaturi de mine dorinta de aventura, dorul de duca si cautarea pentru noi experiente, locuri, oameni.

Nu promovez gratuit lucruri in care nu cred, lucruri in care nu ma regasesc si nu ma reprezinta. Insa promovez neconditionat lucrurile care mi-au adus fericire, bunastare, satisfactie. Activitatile in care cred!

Poate ai citit despre generatii... despre X, Y, Z. Eu sunt Z! Poate ai auzit despre nonconformismul varstei, despre libertatea excesiva pe care ne-o dorim, despre initiativa, spiritul liber si rebelismul specific noua. Sunt lucruri normale, pe care nu trebuie sa le ingropam daca ne plac si ne aduc fericire. Am citit candva pe net cateva vorbe care sunau asemanator: sa fii tu insuti intr-o lume care incearca necontenit sa te schimbe, este o mare realizare.





Va doresc sa aveti ambitia de a va bucura de ceea ce va place!

Te invitam marti, 12 aprilie, de la ora 18 in sala 57 la Facultatea de Geografie U.B.B. Cluj-Napoca  pentru a afla mai multe despre activitatile noastre si posibilitatea de a participa la un internship remunerat pe perioada verii.
Daca nu poti ajunge, te invitam la aceiasi prezentare miercuri, 13 aprilie, de la ora 14, la Facultatea de Business U.B.B. Cluj-Napoca, in sala 102.
Pana atunci, poti citit despre activitatile noastre pe site sau pe pagina de Facebook.

Am creat si un eveniment pe Facebook unde poti afla informatii despre prezentari si posibilitatea de a aplica la internship. Te invitam sa aderezi la acesta!



Sa ne vedem cu bine, la munte!
Fericire!

luni, 4 aprilie 2016

Muntii Gilaului - vanatoare de branduse







Duminica m-am bucurat de vremea buna alaturi de colegii din Clubul Alpin Roman Sectia Universitara Cluj intr-o tura prin Muntii Gilaului, intr-un peisaj montan unde vedetele au fost brandusele de primavara.

Pe scurt, traseul a pornit din localitatea Uzina, de pe valea Somesului Rece, a continuat prin vestul catunului Arsuri pe drumul de care si pasune, urcand piciorul Dealului Arsuri, inspre Varful Batrana (1208m), dupa care am poposit intr-o gradina a branduselor, in zona numita Poiana Sereteu, localizata in nordul varfului Batrana. Locul e binecunoscut iubitorilor de munte si natura ca fiind o gradina naturala pictata in nuante mov la inceput de aprilie, sfarsit de martie, in fuctie de an si schimbarea dintre anotimpuri. Insa acela nu a fost singurul loc unde micutele plantute ne-au incantat privirile. Asa cum mai toti muntii isi schimba covorul vegetal in culori regale in aceasta perioada, Muntii Gilaului ne-au bucurat si ei prin peisaj si noile aparitii vegetale.








Atentia fotografilor era captata de micile plante, spre a surprinde din unghiul perfect petalele mov scaldate in raze de soare. A fost o zi calda si placuta pentru drumetie, relaxanta si numai buna pentru a ne reincarca bateriile pentru inca o saptamana plina, in oras. Spre bucuria mea, printre manunchiurile de branduse am gasit o potcoava veche ce si-a gasit acum loc acasa. Poarta noroc, nu-i asa? Si, fiindca am gasit-o la munte, sper ca norocul sa fie transpus in cat mai multe calatorii, drumetii si experiente placute prin locuri vechi sau noi.









Continuam apoi pe drumeag ocolind paraul Barlogului tot pe drumul de care, de-a lungul Culmii Paltinei. Aveam sa admiram din acea zona Valea Rasca Mare, in sudul careia se intindeau toate locuintele si salasurile care formeaza Muntele Rece. Vedeam de acolo locurile unde-am poposit cu un an in urma, tot intr-o tura alaturi de CAR Universitar Cluj. Povestea de atunci e aici.










Urmeaza apoi o coborare prin catunele Paltinei si Chirilesti, presarata cu povesti si voie buna... ca doar eram la munte, iar soarele ne zambea. Poteca ne scoate putin mai sus de barajul de acumulare de pe paraul Barlogului care a fost candva barajul primei hidrocentrale a Clujului.







Intr-o lume a Facebookului si a tehnologiei, intr-o lume a dominantei intimitatii prin tehnologie si "stocarit" continuu, natura si muntele imi reamintesc si sper nu doar mie ca, uneori, ne priedem prin lucruri mult prea neimportante. Uneori, e nevoie sa te deconectezi pentru a ramane conectat...

Bocanci, oameni faini, munti si energie pentru miscare... sa aveti parte de ele in cat mai multe zile din  aceasta primavara!



Fericire!

Internship platit cu biroul la munte

Bine v-am regasit!  Acum 11 luni scriam pentru ultima data pe blogul personal. Au fost de atunci zile in care mi-am cautat dori...