În loc de bună ziua...


Înainte de a-ţi arunca privirea printre rânduri îţi spun câteva vorbe: mi-a fost greu până am învăţat să descopăr locurile în care m-am regăsit pe mine şi lucrurile în care credeam cu adevărat. Mi-am urmat doar visul şi am facut tot ce mi-a stat în putintă să îl îndeplinesc! Aşa am ajuns să cunosc care e drumul cel mai scurt spre infinit; sunt multe de spus, însă îţi spun doar atât: fă în viaţă ceea ce îţi place cu adevărat( oricât de greu ar fi) - crede în tine şi în pasiunile tale!
ArtGEO Life e blogul personal, geografic, de calatorie, cu amintiri si recomandari. Uneori îmi ocup timpul scriind despre tot felul de locaţii vizitate, care mi-au atras atenţia într-un mod plăcut. Scriu despre oameni, despre performanța pe care o susțin necondișionat, indiferent de domeniu, despre proiectele care aduc avantaje societății.
Când ai o pasiune, ai şi un mod de viaţă specific. Îi spun simplu - wanderlust!
Dacă îți plac activitățile desfășurate, te invit alături de mine în călătorii și excursii.

luni, 9 mai 2016

Mai in Retezat - de ce oamenii vor munti?







De putin timp m-am intors din Retezat si nu degeaba am ales titlul articolului ca fiind unul retoric.
Intamplarea face ca, in ultimul timp, sa-mi pun intrebarea: de ce oamenii vor munti?

Eu am nevoie de munti atunci cand ma simt sufocata de toata superficialitatea oamenilor, de toata iluzia din social media, hartii si hartogareala inutila, de vorbe iluzive, de oameni care pur si simplu isi bat joc de oameni, de ei, de viata care ar trebui sa nu o mai complicam asa de mult. Cand ma satur, e nevoie de munti. De o iesire in natura, de o panta urcata, de cateva zeci de minute de retrospectiva in timp ce pasesti. Chiar daca de multe ori iesirile sunt in grupuri avand in spate 40-50, o mana de prieteni sau in pereche, totusi, exista de fiecare data momente de introspectie. Intr-o lume a vitezei, a supracalificarilor, a termenelor limita, muntele devine sinonim cu timp pentru tine.









Frumoase sunt zilele cand urci muntii alaturi de oameni dragi, iar amintirile devin experiente de viata din care te incarci dupa ce cobori printre betoane. Citeam astazi un articol despre recomandarile medicilor in ceea ce priveste iesitul in natura si urcatul muntilor. Cred ca fiecare din noi gaseste diferit modul in care turele departe de galagia orasului aduc beneficii si o stare de bine. Important e sa acceptam ca am luat virusul de a purta bocanci chiar si in oras, de a visa mereu la circuite prin noi munti si de a ne dori cat mai multe zile hoinarind pe poteci.

Printre ganduri, am presarat cateva imagini din tabara MountMed 2016 desfasurata la Cabana Lolaia, in Retezat, eveniment la care am avut bucuria de a participa si in acest an. Vremea a tinut cu noi asa ca am urcat spre inaltimi alaturi de studentii medicinisti veniti de peste tot din tara.









Astazi, 9 Mai, este Ziua Europei, batranul continent ce ne ofera atat de multe posibilitati de calatorit.
Dorul de duca sa va urmareasca mereu si sa va bucurati de cat mai multe din frumusetile naturale sau urbane ale Europei!

Cineva imi aminteste ca, anul trecut, de 9 mai, imi incepeam dimineata intr-un cort, in Cheile Turzii. Ceva din zilele petrecute atunci, la munte, ne va descreti mereu fruntile. Si atunci... intreb fara sa mai dau raspuns: de ce oamenii vor munti?

Fericire!





sâmbătă, 9 aprilie 2016

Adeona isi mareste echipa!



Plecam la drum... ne facem planuri, pregatim echipamentul si incepem aventura. Sunt elementele fiecarei calatorii!

Cum ar fi sa calatoresti o vara intreaga, la munte? Sa pornesti la drum alaturi de o echipa deschisa sa te invete si sa iti ofere din experienta acumulata in peste 10 ani de activitate in domeniul turismului?
Cu totii am inceput cu... inceputul. Bocanci improvizati, echipament simplist, un rucsac poate incomplet... asa e la inceput. Pe munte sau in viata profesionala. Asociez de multe ori turele la munte cu parcursul de zi cu zi spre nazuinta de a-ti atinge visurile, spre a fi mai bun, ca persoana sau ca parte a unui conglomerat.
Nu cautam oameni cu experienta. Totul se invata! Ne dorim sa urcam muntii alaturi de oameni cu atitudine, care sa urce in echipa pantele. Oameni care sa vina cu initiativa si idei noi!



Eu am inceput in 2010. Anul acesta se fac 7 veri de cand aleg sa-mi petrec perioada vacantei si nu numai educand tineri spre o atitudine de respect fata de natura, spre a se respecta in primul rand pe ei si apoi pe cei din jur. Am inceput de copil si parte din acea inocenta de taberist Adeona o port pe umeri in activitatile desfasurate de cealalta parte a baricadei. In oras, duc alaturi de mine dorinta de aventura, dorul de duca si cautarea pentru noi experiente, locuri, oameni.

Nu promovez gratuit lucruri in care nu cred, lucruri in care nu ma regasesc si nu ma reprezinta. Insa promovez neconditionat lucrurile care mi-au adus fericire, bunastare, satisfactie. Activitatile in care cred!

Poate ai citit despre generatii... despre X, Y, Z. Eu sunt Z! Poate ai auzit despre nonconformismul varstei, despre libertatea excesiva pe care ne-o dorim, despre initiativa, spiritul liber si rebelismul specific noua. Sunt lucruri normale, pe care nu trebuie sa le ingropam daca ne plac si ne aduc fericire. Am citit candva pe net cateva vorbe care sunau asemanator: sa fii tu insuti intr-o lume care incearca necontenit sa te schimbe, este o mare realizare.





Va doresc sa aveti ambitia de a va bucura de ceea ce va place!

Te invitam marti, 12 aprilie, de la ora 18 in sala 57 la Facultatea de Geografie U.B.B. Cluj-Napoca  pentru a afla mai multe despre activitatile noastre si posibilitatea de a participa la un internship remunerat pe perioada verii.
Daca nu poti ajunge, te invitam la aceiasi prezentare miercuri, 13 aprilie, de la ora 14, la Facultatea de Business U.B.B. Cluj-Napoca, in sala 102.
Pana atunci, poti citit despre activitatile noastre pe site sau pe pagina de Facebook.

Am creat si un eveniment pe Facebook unde poti afla informatii despre prezentari si posibilitatea de a aplica la internship. Te invitam sa aderezi la acesta!



Sa ne vedem cu bine, la munte!
Fericire!

luni, 4 aprilie 2016

Muntii Gilaului - vanatoare de branduse







Duminica m-am bucurat de vremea buna alaturi de colegii din Clubul Alpin Roman Sectia Universitara Cluj intr-o tura prin Muntii Gilaului, intr-un peisaj montan unde vedetele au fost brandusele de primavara.

Pe scurt, traseul a pornit din localitatea Uzina, de pe valea Somesului Rece, a continuat prin vestul catunului Arsuri pe drumul de care si pasune, urcand piciorul Dealului Arsuri, inspre Varful Batrana (1208m), dupa care am poposit intr-o gradina a branduselor, in zona numita Poiana Sereteu, localizata in nordul varfului Batrana. Locul e binecunoscut iubitorilor de munte si natura ca fiind o gradina naturala pictata in nuante mov la inceput de aprilie, sfarsit de martie, in fuctie de an si schimbarea dintre anotimpuri. Insa acela nu a fost singurul loc unde micutele plantute ne-au incantat privirile. Asa cum mai toti muntii isi schimba covorul vegetal in culori regale in aceasta perioada, Muntii Gilaului ne-au bucurat si ei prin peisaj si noile aparitii vegetale.








Atentia fotografilor era captata de micile plante, spre a surprinde din unghiul perfect petalele mov scaldate in raze de soare. A fost o zi calda si placuta pentru drumetie, relaxanta si numai buna pentru a ne reincarca bateriile pentru inca o saptamana plina, in oras. Spre bucuria mea, printre manunchiurile de branduse am gasit o potcoava veche ce si-a gasit acum loc acasa. Poarta noroc, nu-i asa? Si, fiindca am gasit-o la munte, sper ca norocul sa fie transpus in cat mai multe calatorii, drumetii si experiente placute prin locuri vechi sau noi.









Continuam apoi pe drumeag ocolind paraul Barlogului tot pe drumul de care, de-a lungul Culmii Paltinei. Aveam sa admiram din acea zona Valea Rasca Mare, in sudul careia se intindeau toate locuintele si salasurile care formeaza Muntele Rece. Vedeam de acolo locurile unde-am poposit cu un an in urma, tot intr-o tura alaturi de CAR Universitar Cluj. Povestea de atunci e aici.










Urmeaza apoi o coborare prin catunele Paltinei si Chirilesti, presarata cu povesti si voie buna... ca doar eram la munte, iar soarele ne zambea. Poteca ne scoate putin mai sus de barajul de acumulare de pe paraul Barlogului care a fost candva barajul primei hidrocentrale a Clujului.







Intr-o lume a Facebookului si a tehnologiei, intr-o lume a dominantei intimitatii prin tehnologie si "stocarit" continuu, natura si muntele imi reamintesc si sper nu doar mie ca, uneori, ne priedem prin lucruri mult prea neimportante. Uneori, e nevoie sa te deconectezi pentru a ramane conectat...

Bocanci, oameni faini, munti si energie pentru miscare... sa aveti parte de ele in cat mai multe zile din  aceasta primavara!



Fericire!

Give geography it's place!

Poate te intrebi de ce geografie... si ma intreb si eu "de ce?"

Pentru ca in ultimii ani am invatat sa valorific natura, sa privesc cu un anumit spirit de cercetare lumea din imediata apropiere si mai apoi frumusetile celorlalte continente incarcate prin prisma diversitatii culturale si naturale.

Timpul mi-a adus alaturi persoane, mentori, modele demne de urmat care mi-au sadit inca de copila dorinta pentru cunoastere, mi-au starnit curiozitatea pentru ceea ce numeam simplu, acum aproape zece ani, geografie. Am inceput sa urc uneori mai greu, alteori mai usor, un drum care duce tot mai sus spre o ierarhie a cunoasterii, fiind mereu fascinata de Universul cu a sa continua expansiune, de Terra cu ale ei miscari tectonice, de schimbarile sinergetice si coevolutive ale invelisului geografic, de viata si societatea contemporana prinse in menghina globalizarii.

Asa au inceput, din joaca, primele cautari, primele cercetari, primele intalniri cu atlasele, enciclopediile frumos colorate ce-mi ademeneau mereu privirea, iar mai apoi studiul individual si munca de zi cu zi transformata in accesarea literaturii de specialitate au devenit o pasiune tratata cu seriozitate si responsabilitate; un pilon ce-mi sta la baza caracterului, personalitatii, modului de gandire si activitatii cotidiene.

Geografia, ca stiinta integratoare, a reprezentat o imbinare a cunostintelor intr-un ansamblu complex, ceea ce necesita din ce in ce mai mult cunoasterea pluridisciplinara, capacitatea de a intelege fenomene si a explica procese trecute, prezente si viitoare. Toate acestea imi par mereu o provocare in gandire. Ani buni am asociat si mi-am insusit geografia precum o stiinta enciclopedica, in timpul liber am abordat-o precum o un hobby, prin nenumarate calatorii si drumetii in timpul carora am acumulat, negresit, informatii si experienta categoric necesara oricarui geograf deschis spre cercetare si studiu in teren. Recent, asociez tot ceea ce-am cladit pana acum in aceasta sfera cu o stiinta generatoare de harti.

Ajungand sa cunosti lumea, mare parte virtual, din harti, tratate sau descrieri de specialitate, ajungi sa pretuiesti viata si fiecare oportunitate ce te aduce mai aproape de intelegerea problemelor societatii contemporane. E incredibil cum mijloacele de informare in masa spulbera printr-o stire total eronata adevarul despre lumea care ne inconjoara, adevarul despre fenomene atat de banale si explicabile, in schimbari apocaliptice ale naturii si omului. Lipsa de cunoastere ne arunca intr-un abis al prostiei omenesti, unde traim cu iluzia ca incalzirea globala va topi pana la sfarsitul vietii noastre toti ghetarii din lume, iar apa va inunda zona comerciala a New Yorkului pana la ultimul etaj. Se vorbeste despre mediul inconjurator si poluare mai mult decat foamea si seceta din Sahel si toate acestea cu ajutorul unor zvonuri nefondate aruncate pe internet ce ne anunta despre efectul de sera fara a cunoaste notiuni elementare despre radiatia contrara sau constantele solare. Si lista poate continua, iar astfel raspunsul la intrebarea mai sus amintita vine de la sine, din ratiunea umana de a ne cunoaste locul unde traim, tara si mai ales din ratiunea umana de a pune intrebari si de a le gasi raspunsul, prin cercetare epistemologica.

Am avut curajul sa ma rup de modelul tipic al insului apartinand “tineretului de azi” pus la zid cu orice ocazie, formandu-mi unele obiceiuri, deprinderi si premise in ceea ce priveste abordarea unor fenomene in schimbare, dar cel mai important, am ajuns sa port cu mine raspunsul unor zeci de intrebari; sa raspund mai ales curiozitatii altora prin a le impartasi ceea ce astazi a devanit o pasiune pentru mine. Pentru ca intelepciunea inseamna cunoastere, cunoasterea reprezinta curajul de a cauta, iar curajul de a cauta este pasiunea. Fara pasiune, placere in ceea ce facem si implicare deplina, tot ceea ce cladim la un moment dat s-ar putea prabusi, ca doar exista gravitatie, ar deveni o ruina, caci vremea e un bun agent erozional, iar realizarile aparent marete vor fi date uitarii, caci un om uita in medie 70% din ce a invatat intr-o zi. Asadar, cu pasiune, putina nebunie si ambitie, incerc sa traiesc fiecare zi intr-un mod geografic, sa gasesc solutii pentru problemele de care ne lovim noi sau alte natiuni, sa pun la indoiala cercetarile altora, pentru ca la sfarsitul zilei sa-mi doresc ca urmatoarea zi, sa ofer ceva bun, sa aduc bucurie si sa fac un bine, prin munca si pasiunea mea, dupa cum spunea si Aristotel... caci ”unde nevoile acestei lumi si talentele tale se intersecteaza, acolo se afla vocatia ta”.

De ce?

Deoarece alaturi de oameni dragi am invatat ca “ce a fost e istorie, ce va fi e geografie”.
Sus pe pagina